Cristian Mandeal

In cei 40 de ani de activitate dirijorala neintrerupta, Cristian Mandeal si-a exercitat profesia atat in strainatate, cat mai ales in Romania. A studiat la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” timp de 10 ani, completandu-si ulterior studiile la Berlin (Herbert von Karajan 1980) si München (Sergiu Celibidache 1990). A pornit prin a fi corepetitor la Opera Romana Bucuresti (1974 – 1977), devenind apoi dirijor al filarmonicilor din Targu Mures (1977 – 1980), Cluj (1980 – 1987) si Bucuresti (1987 – 2009).

A fost Director Artistic al Festivalului si Concursului International George Enescu, editia 2001 si 2003. Ca Dirijor Principal si Director General al Filarmonicii George Enescu (1991 – 2009) a ridicat nivelul acesteia la cote deosebit de inalte, lasand in urma o institutie-etalon pentru Romania.

In strainatate, Cristian Mandeal a dirijat sute de concerte ca invitat a zeci de orchestre, pe 4 continente, in 35 de tari si 31 de capitale.

In paralel cu functiile detinute in Romania a fost Director Artistic al Northern Israelian Orchestra - Haifa (1999 - 2002) si la Orchestra Nationala Basca - San Sebastian (2001 – 2008), Dirijor Permanent la “Orchestra Haydn” di Bolzano e Trento (2000 – 2003), Dirijor Oaspete Principal al Orchestrei “Halle” Manchester (2005 – 2010) primul detinator al acestui titlu in intreaga existenta de 150 de ani a acestei orchestre, al Filarmonicii din Belgrad (stagiunea 2006 – 2007) si al Filarmonicii din Copenhaga (2006 – prezent).

Cristian Mandeal detine un repertoriu vast, atat simfonic cat si de opera, cu un accent deosebit pe muzica secolului 19 si prima jumatate a secolului 20. A dirijat peste 60 de prim-auditii absolute, in special ale compozitorilor romani, dar si straini, o parte dintre acestea fiindu-i dedicate. Din 2008 este Presedintele “Societatii George Enescu” din Londra.

A dirijat constant orchestre de tineret si a sustinut cursuri de maiestrie in Europa, Asia si America. Este membru, dar si presedinte al unor jurii de concursuri internationale de dirijat.

A primit numeroase premii si distinctii romanesti si straine: Cavaler si Membru al Consiliului de Onoare al Ordinului National “Pentru Merit-Mare Cruce” ; Ordinul Italian “Steaua Solidaritatii Italiene“ – in grad de Mare Ofiter; Premiul Uniunii Compozitorilor din Romania (de doua ori); Premiul Fundatiei Culturale Romane (pentru contributia exceptionala la renumele artei romanesti in lume); Premiul Radio Cultural (pentru promovarea artei dirijorale romanesti in lume); Premiul Ionel Perlea; Premiul Dinu Lipatti; Medalia Meritul Cultural clasa 1; Medalia George Enescu. Este cetatean de onoare al orasului Brasov si DHC al Academiei de Muzica Cluj-Napoca.

Un punct de mare interes in ultima perioada de activitate a lui Cristian Mandeal o reprezinta colaborarea cu Orchestra Romana de Tineret pe care o cultiva, educa si dirijeaza constant inca de la infiintare (2008), aducand-o intr-un timp record la un nivel emblematic pentru cultura romaneasca.

Dan Grigore

Nascut la Bucuresti, in familia unui ofiter aviator de elita, Dan Grigore a debutat la 14 ani intr-un concert cameral Enescu, alaturi de solisti consacrati ai timpului.

Principesa Maria Cantacuzino-Enescu i-a acordat o bursa speciala: privilegiul de a studia pe pianul lui George Enescu (1961-1965). Apoi, a primit bursa acordata de Nadia Boulanger la Conservatorul American de la Fontainebleau (1968), bursa de doi ani la Universitatea Madison - Wisconsin – SUA (1969-1971) si bursa de un an la cursurile dirijorului Sergiu Celibidache (1979), toate respinse de autoritatile romane.

Au urmat o invitatie din partea guvernului american pentru o calatorie de o luna in Statele Unite in cadrul programului International Visitor, in 1987, respinsa de Elena Ceausescu, studii cu acad. Mihail Jora si Florica Musicescu - profesorii lui Dinu Lipatti - la recomandarea carora a obtinut o bursa la Conservatorul Rimski-Korsakov din Sankt-Petersburg, intre 1962-1964 (clasa prof. Tatiana Kravcenko) si bursa Herder pentru un an de studii la Academia de Muzica din Viena in 1969, la clasa renumitului profesor Richard Hauser.

Dan Grigore este castigator al Concursului National George Enescu 1960, laureat al Concursurilor Internationale George Enescu 1961 si 1967 si Montreal 1968. Intre 1967-1979 si 1990-2001, este profesor la Conservatorul din Bucureşti.

Cariera sa, atat in tara cat si in strainatate, a fost sever afectata in timpul regimului Ceausescu, care i-a pedepsit consecventul noncolaborationism, refuzandu-i inclusiv vizele pentru turnee artistice.

Totusi, reputaţia sa a fost in continua crestere si a primit numeroase invitatii atat in Europa de Vest cat si de Est, fiind intampinat cu entuziasm de public si comparat de presa de specialitate cu cei mai mari pianisti ai lumii.

Dupa caderea comunismului, Dan Grigore a cantat in cele mai importante sali de concert, cu dirijori si orchestre celebre iar in iunie 1996, impreuna cu Sergiu Celibidache si Orchestra Filarmonica din München, a sustinut 3 concerte in celebra sala Gasteig. Acestea au fost ultimele concerte ale Maestrului Celibidache, iar pe Dan Grigore - singurul pianist roman printre foarte putinii solisti cu care acesta a colaborat - l-a apreciat special, spunandu-i : "Esti printre cei mai mari din lume!"

Activitatea didactica a lui Dan Grigore este la fel de bogata ca si cea solistica; imediat dupa decembrie ‘89, la cererea studentilor a fost numit profesor universitar la Academia de Muzica din Bucuresti. A sustinut numeroase masterclasuri, conferinte si a promovat in mod constant tineri artisti, invitandu-i sa i se alature in concerte speciale si aparitii TV. Este membru in jurii internationale de pian si invitat adesea la festivaluri internationale de renume.

Are o activitate publicistica sustinuta - articole, cronici, interviuri in prestigioase jurnale si publicatii de cultura dar si la radio si TV. O componenta constanta in activitatea artistului este sustinerea unor concerte si recitaluri in scopuri caritabile.

Dan Grigore a primit prima distinctie oficiala din cariera sa, din partea Guvernului Francez care in 1999 i-a acordat Ordinul “Cavaler al Artelor si Literelor”.

Maestrul Dan Grigore este Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arte “George Enescu” din Iasi, iar in 2007 a primit cea mai inalta distinctie acordata de statul roman, Marea Cruce a Ordinului “Steaua Romaniei”.

“Dan Grigore are o senzationala clasa mondiala!” (Kleine Zeitung); “Ascultatorului i se opreste respiratia” (Berliner Zeitung); “Il ascultam fascinati…" (Le Monde); ”Dan Grigore face parte din categoria pianistilor de superclasa.” (Tagesspiegel); ”Extraordinar! Esti printre cei mai mari din lume !” (Sergiu Celibidache).

Dorin Marc

Dorin Marc s-a nascut in 1958, in Romania, si este absolvent al Universitatii de Muzica din Bucuresti, la clasa de contrabas a Prof. Ion Cheptea. Intre anii 1981-1992 a fost membru al Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, iar in paralel intre 1987-1992, prim contrabasist in „Orchestra Internationale d’Italia”.

Din 1992 este prim contrabasist al Orchestrei Filarmonicii din München, sub bagheta Maestrului Sergiu Celibidache. Din anul 2003, cand ocupa postul de profesor universitar la Academia de Muzica din Nürnberg, se dedica cu preponderenta activitatii pedagogice

Inca din anii de studiu obtine Premiul Intai la editiile concursurilor nationale din 1977, 1979 si 1986, an in care obtine si Premiul Criticii Muzicale.

Pe plan international a cucerit laurii concursurilor de mare prestigiu precum: Markneukirchen - Germania, Geneva – Elvetia, ARD Munchen. In 1991, la Mittenwald, Germania, a obtinut pe langa Premiul I si statutul de membru pe viata al Societatii Internationale a Contrabasistilor.

Dorin Marc a cantat ca solist cu toate orchestrele filarmonice din Romania si a sustinut recitaluri si concerte in Bulgaria, Germania, Elvetia, Franta, Italia, Ungaria, Spania, Suedia si Danemarca. A facut imprimari la Radio-Televiziunea Romana precum si la televiziuni din Germania si Elvetia. In anul 1991 a imprimat un disc la Electrecord cu cvartetul de contrabasi „Mobile”. Impreuna cu alti valorosi instrumentisti muzicieni romani, Dorin Marc se implica activ in pregatirea tinerilor muzicieni, membrii ai Orchestrei Nationale de Tineret, fondata de violoncelistul Prof. Marin Cazacu.

Dorin Marc tine cursuri de maiestrie la Universitatea de Muzica din Bucuresti precum si in intreaga Europa si este solicitat in jurii de specialitate la concursurile internationale. In prezent este profesor la Conservatorul din Nurnberg-Ausburg (Germania) si la Academia Toscanini din Bologna.

Enrique Garcia Asensio

Nascut in Valencia (Spania), Enrique Garcia Asensio a studiat vioara, muzica de camera, armonie, contrapunct si compozitie la Conservatorul Regal de Muzica din Madrid.

La varsta de 11 ani este violonist in orchestra Conservatorului, in care devine mai tarziu concertmaestru si dirijor. A dirijat aproape toate orchestrele din Spania.

Activitatea profesionala internationala este desfasurata in Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic, Puerto Rico, Argentina, Uruguay, Republica Dominicana, Brazilia, Japonia, Islanda, Bulgaria, Romania, Grecia, Israel, Rusia, Africa de Sud, Irlanda de Nord, Elvetia, Anglia, Portugalia, Italia, Franta, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Danemarca, Republica Ceha si Slovacia.

Enrique Garcia Asensio a fost asistentul lui Sergiu Celibidache la cursurile internationale de dirijat din Bologna (Italia), München (Germania) precum si cele din Academia Chigiana din Siena (Italia). La Academia din Siena a participat la toate cursurile pe care le-a sustinut Sergiu Celibidache (1960, 1961,1962 si 1963), castigand in ultimul an premiul „Cel mai bun elev al cursului”, oferit de Clubul Rotary din Siena.

In strainatate, a sustinut cursuri de dirijat in Santo Domingo (Republica Dominicana), Kerkrade (Olanda), dar si in Toledo, Madrid, Valencia, Chauchina (Granada), Minglanilla (Cuenca), Granada, Liria, Buñol, Cullera, Villarreal, Nules, Segorbe, Benicasim, Vall d'Uixó, Montroy, de Algar Palancia si Pinoso, in Valencia.

A fost numit Director Onorific de catre numeroase asociatii de prestigiu precum Ununiea Muzicala de Liria (Valencia) si Societatea de Arta din Buñol (Valencia). Este Cavaler al Ordinului Sfantul Caliz si Cavaler al Ordinului Regal Santa Maria del Puig. Din 1986 este membru al Consiliului Culturii din Valencia.

Enrique Garcia Asensio a declarat de nenumarate ori ca Maestrul Sergiu Celibidache a fost pentru acesta ca un al doilea tata. De asemenea, acesta mentioneaza ca "ziua in care l-a intalnit pe Sergiu Celibidache, a fost ca si cum a castigat la loterie."

Helmut Nicolai

Helmut Nicolai s-a nascut in Königsberg, Germania.

In perioada studiilor, urmate la Universitatea de Muzica din Hamburg, a castigat Premiul de Muzica de Camera oferit de Scolile de Muzica de Camera din Germania si Bordeaux Bienalle.

In 1967 s-a alaturat Orchestrei Simfonice din Hamburg, intre 1968-1990 a fost membru al Filarmonicii din Berlin, iar in 1981 devine prim violist in Filarmonica din München.

In afara aparitiilor, ca solist alaturi de Sergiu Celibidache si Filarmonica din München, Helmut Nicolai a intreprins concerte pe toate continentele ca membru al Classicum Consortium.

Printre partenerii de muzica de camera ai acestuia se numara Christoph Eschenbach, Thomas Brandis, James Galway si Christian Gerhaher.

Helmut Nicolai a inregistrat pentru EMI, Decca Philips si Orfeo.

In 1992 a devenit membru fondator al Cvartetului Rosamunde din München, alaturi de care si-a investit toata energia, castigand numeroase premii si o nominalizare la Grammy.

Ida Haendel

Supranumita “Marea Doamna a Viorii”, Ida Haendel s-a nascut pe 15 decembrie 1928 in Polonia si a inceput sa cante la vioara la numai trei ani si jumatate, cand pur si simplu a luat o vioara care ii apartinea tatalui ei si a interpretat perfect, nota cu nota, un cantec pe care mama ei il fredona in camera alaturata.

Impresionat de talentul fiicei sale, tatal Idei, un pictor potretist, s-a mutat cu familia sa din Chelm din estul Poloniei intr-o garsoniera in Varsovia, pentru a-i permite Idei sa studieze la Conservatorul din Varsovia cu cel mai renumit profesor violonist la tarii, Michalowicz.

La numai 7 ani era deja finalista in prestigioasa competitive Wieniawski si, in 1933, dupa un recital al Concertului pentru Vioara al lui Beethoven, tanara Ida a castigat medalia de aur a Conservatorului, precum si primul Premiu Huberman. Banii proveniti din acest premiu i-au permis sa studieze in strainatate iar la putin timp dupa aceea, familia ei s-a mutat in Marea Britanie. Acolo a studiat cu unul din cei mai celebri violonisti si profesori din lume, Carl Flesh.

In 1937, Ida Haendel si-a facut debutul londonez la Queen's Hall, cu dirijorul Sir Henry Wood. A sustinut de asemenea numeroase concerte in acea perioada pentru trupele armatei britanice. Dupa razboi, ea si-a continuat studiile cu violonistul, compozitorul si pianistul George Enescu. “Am fost captivata de Enescu, cred ca a fost unul din marile genii ale lumii”, spune ea. “L-am admirat pentru modul divin de interpretare la vioara, la pian si pentru ca a fost un compozitor de geniu”, continua artista.

Ida spune ca recitalurile lui Enescu erau unele din cele mai inspirate pe care le-a auzit vreodata. In cea mai recenta inregistrare a sa, Haendel intepreteaza sonata lui Enescu impreuna cu pianistul Vladimir Ashkenasy – un omagiu adus astfel marelui sau profesor.

Dupa razboi, cariera Idei Haendel a inflorit si piesele ei de referinta au devenit concertele lui Britten, Walton, Elgar si Sibelius. Compozitorul Jean Sibelius a auzit-o la un moment dat la radio interpretand concertul sau pentru vioara si i-a trimis un bilet de felicitari, laudandu-i munca. Aceasta piesa a devenit opera sa definitorie.

In 1982, Societatea Sibelius i-a decernat Idei Haendel Medalia Sibelius, ca recunoastere pentru interpretarile ei distinse si memorabile ale Concertului pentru Vioara. Acesta este numai unul din multele premii si recunoasteri pe care violonista le-a primit in timpul vietii.

Programul ei incarcat a condus-o pe Ida Haendel in ultimul sezon in Japonia, Polonia, Anglia, Turcia si Israel. Ida Haendel traieste in Miami, Florida, si este reprezentata de Patrons of Exceptional Artists. Intr-un dialog cu un student de master class despre intepretarea sonatei pentru vioara a lui César Franck, Ida Haendel observa : “Daruiesti totul mult prea repede, dar de multe ori mai putin inseamna mai mult. Este vorba de control si ceea ce urmeaza. Totul este o strategie, ca o pregatire generala pentru razboi.”

Mark Mast

Nascut in 1963 in Freudenstadt, Germania dirijorul german Mark Mast a luat prima data lectii de pian la varsta de cinci ani. Mai tarziu a luat si lectii de chitara si saxofon. Dupa terminarea liceului in 1982, a inceput sa studieze Muzicologia si Literatura germana la Universitatea din Heidelberg.

In 1983 a inceput studiile de Educatie Muzicala la Heidelberg-Mannheim Music Academy, unde principala sa specializare a fost dirijatul. Pe parcursul studiilor a luat parte la numeroase ore de dirijat sustinute de Leonhard Bernstein, dar a si dirijat Heidelberger Streicherensemble si Junge Musikfreunde, precum si Corul Renegaten din Mannheim.

In 1987 Mark Mast a primit o bursa de la Richard-Wagner-Stipendienstiftung, care i-a fost acordata si pentru a doua oara in 1993. Astfel el a inceput studii intensive de dirijat cu Sergiu Celibidache.

Acest lucru l-a purtat de la Orchestra Academica din Schleswig-Holstein-Musik-Festival (1987 si 1988), via Mainz si Paris, la master classes sustinute de maestrul Sergiu Celibidache in Munchen. Pentru a-si continua studiile cu Sergiu Celibidache, i s-a acordat o bursa de un an de catre Fundatia Käthe-Dannemann in 1991.

Din 1990 pana in 1992 Mark Mast a fost dirijorul principal al Schumann Orchestra din Munchen si a dirijat de asemenea Landesjugendorchester Nordrhein-Westfalen la al optulea Festival din Monflanquin - Musique en Guyenne. In mai 1993 a preluat conducerea Orchestrei de Tineret din Munchen.

El este invitat in mod constant sa dirijeze orchestre din Germania precum Orchestra de Camera din Stuttgart, Orchestra Filarmonica din Baden-Baden, Orchestra de Camera Heilbronn din Wurttemberg, Orchestra Simfonica din Nurnberg, Hofer si Munchen Symphony Orchestra, dar si orchestre internationale precum Camerata din Atena, Grecia, Orchestra Nationala Letona din Riga, Orchestra Nationala si Orchestra Teatrului Sloven, Ansamblul Kanazawa din Japonia. A fost director muzical al Festivalului Orff de la Andechs.

In 2001 a fost numit director al Fundatiei Sergiu Celibidache din München, initiind si organizand pentru prima data in 2002 Festivalul Sergiu Celibidache, a carui a doua editie a avut loc in 2004 in Munchen. Al treilea Festival Sergiu Celibidache a avut loc in octombrie 2006 in Iasi, Romania. In luna mai 2010, a fondat "Orff-Tage der Bayerischen Philharmonie" in Teatrul Prinzregententheater din München.

Markus Theinert

Markus Theinert s-a nascut in anul 1964 in Weingarten, Germania. A crescut intr-o familie de muzicieni si la varsta de 7 ani studia pianul si canto.

Incurajat de fratii sai, dintre care patru sunt muzicieni profesionisti, el si-a intensificat activitatile muzicale incluzand astfel contrabasul, tuba, trombonul, eufonium si orga.

Apoi el a studiat tuba si pianul, dirijatul si compozitia in timp ce locuia la Berlin. Ca si interpret la tuba, a colaborat cu Filarmonica din Berlin, Berlin Radio Symphony si Orchestra de Opera din Berlin.

In 1987, Markus Theinert a fost ales ca interpret principal de tuba al orchestrei Festivalului Schleswig Holstein, sub bagheta lui Leonard Bernstein si Sergiu Celibidache. Acela a fost momentul in care a fost descoperit studentul din Berlin de catre Maestrul Celibidache si a fost invitat de acesta sa participe la master classes de dirijat sustinute in Paris, Mainz si Munchen.

In 1987, Dl. Theinert a debutat ca dirijor in Hamburg, iar dupa aceea au urmat noua ani de studii intensive de dirijat si fenomenologie cu Maestrul Celibidache. Acesti noua ani sub indrumarea lui Celibidache au ramas perioada care l-a influentat cel mai mult in dezvoltarea sa artistica si personala.

In 1992 a devenit principalul dirijor al Orchestrei de Camera Brandenburg din Berlin. Obligatiile sale muzicale l-au purtat in Japonia, Mexic, Marea Britanie, Spania, Italia, Franta, Austria, Elvetia, Cehia, Rusia, Coreea de Sud, China si SUA. Un punct de referinta din primii ani ai carierei sale a fost un concert cu Trio-ul Beaux Arts si cu Orchestra Simfonica RIAS in Berlin Philharmonic Hall.

Dupa decesul lui Celibidache in august 1996, Markus Theinert a parasit intentionat calea unei cariere traditionale de dirijor si si-a directionat atentia pe eforturile continue de a-i invata pe tinerii muzicieni si dirijori despre relatia unica dintre o constiinta umana eliberata si fenomenele muzicale. Acestea pot in anumite circumstante sa stabileasca in mod simultan experienta unitatii si sa transceada simplele caracteristici fizice ale sunetului. Theinert a avut experienta acestei revelatii personale in timp ce participa la repetitiile si concertele Maestrului Celibidache.

In 1998, Brass Band of Oberschwaben-Allgäu l-au ales ca dirijor muzical. Theinert conduce de asemenea Asociatia Muzicala din Bavaria (MON), in calitate de Profesor de Muzica si Profesor de Dirijat. In mai 2006, ansamblul de instrumente de suflat al Filarmonicii din Mannheim l-a ales pe Theinert dirijor muzical. El de asemenea preda cursuri de dirijat la Universitatea de Stat pentru Muzica si Drama din Mannheim, Germania.

Pe langa recitalurile sale renumite in calitate de solist de tuba si dirijor de orchestre simfonice, ansambluri de suflat si coruri din toata lumea, Markus Theinert este in mod constant invitat sa jurizeze competitii si sa predea master classes internationale.

Misha Dacić

Misha Dacić s-a nascut in fosta Iugoslavie, intr-o familie cu traditie muzicala. A impresionat publicul prima data interpretand alaturi de orchestra locala la numai 11 ani. Intre mentorii sai se numara Kemal Gekic, Lazar and Valentina Berman si Jorge Luis Prats. A primit totodata sustinerea exceptionala a unor patroni ai artelor.

Dupa un debut remarcabil in America la Discovery Series al Festivalului International de Pian din Miami din 2003, Misha Dacić a devenit in scurt timp un solist foarte cautat in SUA. Au urmat aparitii ale sale in Ravinia's Rising Stars Series in Chicago, seria de recitaluri Gilmore Keyboard Festival Rising Stars in Kalamazoo, Xavier University Classical Piano Series in Cincinnati, Golandsky Institute International Piano Festival la Universitatea din Princeton, seria de concerte a Frederic Chopin Society in Minneapolis si multe altele.

In ultimele sezoane, Dacić si-a facut debutul in Turcia cu recitaluri la prestigiosul Festival International Antalya Piano Festival, la Festivalul de Pian Tuebingen din Germania, Takayama Music Festival din Japonia. A fost solist invitat al Orchestrei Simfonice Braziliene in cadrul Tourmaline Pianists Series, interpretand la Teatrul Municipal din Rio de Janeiro, dar si solist invitat al Orchestrei Simfonice Nationale din Panama la ASM Festival din Panama City. In 2010 Misha Dacić si-a facut debutul in Argentina si a avut un turneu in Germania, cu concerte in Saarbrucken si la casa lui Mendelssohn din Leipzig.

Misha Dacić desfasoara turnee in Europa, SUA si Japonia in colaborare cu celebra violonista Ida Haendel. In ultimul sezon, cei doi artisti au sustinut un recital la Galeria Nationala din Londra, celebrand tributul pentru legendara Myra Hess din cadrul War Concerts.

In cadrul aniversarii a 200 de ani de la nasterea lui Franz Liszt, Dacić a inregistrat DVD-ul “Portretul lui Lizst”, pentru casa de discuri PianoClassics si a fost invitat sa sustina un Maraton Liszt pentru Master Series 2011 in cadrul Miami International Piano Festival, precum si in cadrul altor festivaluri din SUA si Europa.

Michael Martin Kofler

Michael Martin Kofler s-a nascut in 1966 in Villach, Austria, si a urmat studiile la Universitatea de Muzica din Viena cu Werner Tripp si Wolfgang Schultz. Studiaza apoi cu Peter- Lukas Graf la Universitatea de Muzica din Basel, Elvetia. In 1987, Sergiu Celibidache l-a invitat sa se alature Filarmonicii din München in calitate de prim flautist.

Martin Kofler este castigatorul a numeroase premii la concursuri de prestigiu (ARD, Bruxelles, Praga) si este, de asemenea, beneficiarul Premiului „Cultural Endowment Prizes” acordat de Concert Society din München si de catre statul austriac Carinthia. Ii mai sunt decernate si Premiul de Onoare din partea Ministerului de Stiinte al Austriei precum si Premiul pentru Cultura al orasului sau natal, Villach.

Din 1983, Michael Martin Kofler a tinut concerte, recitaluri in intreaga lume, atat ca solist cat si ca membru al unor ansambluri camerale celebre. A realizat astfel inregistrari Radio si TV, precum si o serie de Cd-uri si DVD-uri. Martin Kofler sustine in mod regulat concerte, ca solist, cu orchestre de renume, cum ar fi Academy of St Martin in the Fields, Orchestra de Camera a Australiei, Budapest Strings, orchestrele de camera din Viena si München, precum si orchestrele simfonice ale Filarmonicilor din München, Praga, Moscova, Tokyo, Tel Aviv si Varsovia. A cantat alaturi de mari dirijori precum: James Levine, Sir Neville Marriner, Fabio Luisi, Blomstedt Herbert, Brüggen Frans, Koopmann Ton si Jonathan Nott.

Printre partenerii sai de muzica de camera se numara Paul Badura-Skoda, Gage Irwin, Stefan Vladar, Stephan Kiefer, Konrad Ragossnig, Xavier de Maistre, Regine Kofler, Martin Spangenberg, Benjamin Schmid, Clemens si Veronika Hagen, precum si Cvartetele Mandelring si Mozart Salzburg.

Din 1989 este profesor la Salzburg Mozarteum si este invitat in juriul unor competitii internationale importante precum si sa sustina masterclass-uri in Europa, Asia si America.

Peter Sadlo

Presa il numeste “talentul secolului”. Cu o extraordinara intuitie muzicala si virtuozitate, avand succes atat in fata publicului cat si in fata criticilor, Peter Sadlo este un artist foarte cautat la nivel international.

Peter Sadlo a studiat la Conservatorul din Nuremberg si la Scoala de Muzica din Wurzburg, cu Siegfried Fink. El a castigat numeroase premii intai de-a lungul carierei, inclusiv primele premii pentru percutionist acordate vreodata la Concours International Genève (1982) si la Internationaler Musikwettbewerb der ARD din Munchen (1985).

La varsta de 20 de ani, Peter Sadlo a devenit de asemenea timpanist solist al Filarmonicii din Munchen, o pozitie pe care a detinut-o timp de 15 ani, timp in care stilul sau a fost foarte mult influentat de colaborarea cu maestrul Sergiu Celibidache.

Incepand din 1998, s-a concentrat in mod exclusiv pe cariera sa ca solist si lider de ansamblu. In plus, Peter Sadlo este Profesor de Percutie la Universitatea de Muzica si Teatru din Munchen si la Universitatea ‘Mozarteum’ din Salzburg. El detine totodata un Doctorat in Muzicologie de la Universitatea din Bucuresti si un Doctorat Onorific de la Academia de Stat de Muzica din Sofia.

Peter Sadlo a interpretat si continua sa interpreteze cu urmatoarele orchestre: RundfunkSinfonieorchester Berlin, Sinfonieorchester des BR, Münchner Philharmoniker, SWR RadioSinfonieorchester Stuttgart, Staatskapelle Weimar, Orchestra Accademia di Santa Cecilia Roma, Orchestra Nazionale Sinfonica della RAI Torino, Filarmonica din Nagoya, Orchestra Simfonica din Beijing si Tokyo Metropolitan Symphony.

Pe langa concertele sale solo, el mai sustine concerte cu ansamblul sau, Peter Sadlo & Friends, dar si cu parteneri de muzica de camera precum Martha Argerich, Alice Sara Ott, Clemens Hagen sau Gidon Kremer.

Compozitori precum Luciano Berio, Minas Borboudakis, Ferran Cruixent, Moritz Eggert, Harald Genzmer, Sofia Gubaidulina, Hans Werner Henze sau Bertold Hummel au colaborat cu Peter Sadlo sau au scris piese pentru el.

In 1998 i-a fost acordat premiul "Echo Klassik Preis 1998" in calitate de Muzician al Anului pentru CD-ul sau "Percussion in Concert." In aprilie 2005, lui Peter Sadlo i s-a acordat premiul Soloist European Cultural Award la Concertgebouw, Amsterdam. Acest premiu se acorda personalitatilor care se dedica imbogatirii culturii europene. Peter Sadlo a primit totodata premiul “Bavarian Culture Prize 2006“ de la E.ON Bayern AG pentru contributia sa artistica exceptionala.

El este si Consultant Artistic al International Music Assemblage "House Marteau" din Lichtenberg, Franconia de Sus, Germania unde este responsabil de organizarea renumitelor master classes de canto, instrumente solo si muzica de camera. De asemenea, el a initiat o noua serie de concerte "House Marteau on Tour", in cadrul careia sunt sustinute aceste master classes de nivel inalt in locatii special selectate din Franconia de Sus.

Rony Rogoff

“Rony Rogoff este singurul violonist care utilizeaza proportia corecta pentru orice stil si de asemenea cel mai bun interpret in viata al lucrarilor de Mozart. El este unul dintre putinii care inteleg sensul din spatele notelor si este capabil de a exprima asta". Aceasta este opinia lui Sergiu Celibidache despre fostul sau elev si prieten vechi.

Rony Rogoff s-a nascut in Israel, iar primele notiuni muzicale i-au fost predate de catre tatal sau, care a fost un membru fondator al Israel Philharmonic Orchestra, si de catre Ramy Shevelov. Apoi, el a studiat la Juilliard School din New York cu Ivan Galamian si Dorothy DeLay, precum si in Elvetia cu Joseph Szigeti.

Ca solist, a sustinut concerte alaturi de Orchestra Filarmonicii din Israel, sub bagheta lui Zubin Mehta, dar si cu orchestre de top din Philadelphia, San Francisco, Paris, Madrid, Tokyo, Manila, Caracas, orchestrele radio din Copenhaga si Stuttgart, Filarmonica din München, Orchestra Suisse Romande si "Rheinland-Pfälzische Staatsphilharmonie", avandu-i ca dirijori pe Sergiu Celibidache, Leonard Bernstein, Enrique Garcia Asensio, Ceccato Aldo sau Arthur Fiedler.

Performantele sale solo ale Partitelor de Bach si ale lui Stockhausen "Zodiac", de la Lincoln Center din New York, au atins un statut legendar si au fost lansate de Sony. Pe langa repertoriul standard pe care il detine, Rogoff a fost intotdeauna dedicat lucrarilor mai putin cunoscute, dar valoroase, cum ar fi Concertul pentru vioara de marele norvegian dodecafonist Fartein Valen, pe care l-a cantat in premiera in America.

In 1982, celebrul critic de HH Stuckenschmidt a declarat dupa ce a fost martorul interpretarii lui Rony Rogoff a Concertului pentru vioara de Albang, la Festivalul de la Berlin cu Filarmonica din München sub bagheta maestrului Sergiu Celibidache, ca aceasta interpretare "a corespuns mai mult decat oricare alta, cu ultima dorinta a compozitorului, pe care l-a cunoscut personal".

Colaborarea de lunga durata cu Sergiu Celibidache a avut cea mai puternica influenta asupra vietii profesionale a lui Rogoff.

Nu in ultimul rand, contactul permanent cu numerosi artisti internationali de prima clasa l-a ajutat sa se dezvolte si sa devina unul dintre profesorii de vioara cei mai experimentati al timpului nostru. Intr-adevar, activitatea de predare a devenit din ce in ce mai importanta pentu Rogoff, solicitandu-l din ce in ce mai mult in ultimul timp. Cursurile sale de master pentru vioara si muzica de camera din America de Sud, Japonia, Filipine, Italia, Austria (scoala de vara Mozarteum) si Germania (9 ani de lucru continuu in institutiile de BCJ Elze si Berchtesgaden) au devenit legendare.

El este dirijor si mentor pentru orchestre – pe plan international extrem de apreciat - in Danemarca, Spania, Italia, Japonia, Germania, America de Sud si Filipine.

In 1994, Rogoff a fondat o orchestra de camera, cu studenti din Italia. Mai intai situata in apropiere de Vicenza si numita "eu Cameristi - La Scuola di Rony Rogoff", orchestra a castigat rapid o reputatie remarcabila si in curand a fost invitata la festivaluri de renume italiene din Bologna si Venetia.

Wolfgang Gaag

Wolfgang Gaag, nascut in Waldsassen, a urmat studiile de inginerie de sunet ale Universitatii Tehnice din Berlin si a studiat cornul cu Alfred Gohlke la Academia de Muzica din Berlin. Inca din timpul studiilor sale a devenit prim cornist in Orchestrele de Tineret RIA si Jeuneusses Musicales.

In momentul absolvirii, in anul 1969, obtine postul de prim cornist al Bamberg Symphony Orchestra, apoi al Radio Symphony Orchestra Stuttgart.

La scurt timp, Sergiu Celibidache il angajeaza ca prim cornist al Filarmonicii din München. Numit mai intai profesor la Academia de Muzica din Stuttgart, acesta isi urmeaza activitatea didactica la Universitatea de Muzica din München. Wolfgang Gaag a fost membru al Orchestrei Festivalului Bayreuth si co-fondatorul ansamblurilor „Deutsche Bläsersolisten“, “German Brass”, „Villa Musica“ si „Odeon-Konzerte“.

Activitatea sa diversa ca solist si membru al ansamblurilor camerale si orchestrale l-a adus alaturi de muzicieni de renume, in concerte ce au avut loc in cele mai prestigioase centre muzicale din intreaga lume. A realizat inregistrari radio, TV, precum si CD-uri menite sa imbogateasca arta si cultura.

In ultima vreme, Wolfgang Gaag si-a indreptat atentia asupra activitatiilor de predare, solistica si muzica de camera. Ofera masterclass-uri la Conservatorul Superior din Paris, Academia Regala de Muzica din Londra, Centro de Arte Reina Sofia din Madrid, etc..

De asemenea, este membru in juriul competitiilor internationale ARD- Germania, Prima la Musica- Italia si Competitia Internationala de Corn din Marktneukirchen, Germania.

Liviu Prunaru

Liviu Prunaru a studiat vioara intai in orasul sau natal, Craiova, apoi la invitatia violonistului Alberto Lysy si-a continuat studiile la Academia Menuhin din Elvetia (1990), completandu-si ulterior pregatirea la New York.

Liviu Prunaru si-a facut debutul in New York City alaturi de Simfonia Juilliard in Alice Tully Hall din Lincoln Center dupa ce a primit Premiul 1 la Concursul Juilliard Mendelssohn. Tot in 1999, Prunaru a castigat Premiul 1 in cadrul Concursului E. Nakamichi Wieniawski Violin Concerto, care a dus si la colaborari cu Orchestra Aspen Young Artists.

Violonistul Liviu Prunaru a castigat numeroase premii la cele mai prestigioase competitii internationale de vioara din lume :

• Medalia de Aur, in 1997, la Dong-A International Violin Competition in Coreea de Sud ;
• Medalia de Argint, in 1998, la Indianapolis International Violin Competition in SUA;
• Medalia de Argint, in 1993, la Concursul International pentru vioara Queen Elizabeth in Bruxelles;
• Medalia de Aur, in 1991, la Rodolfo Lipizer International Violin Competition in Italia ;
• Medalia de Aur la R. Molinari Violin Competition in Elvetia

si multe alte distinctii de-a lungul timpului.

Ca solist, Liviu Prunaru a sustinut concerte alaturi de: Royal Philharmonic Orchestra, London Symphony Orchestra, Orchestra Nationala a Belgiei, Westdeutsche Sinfonia, Orchestra Simfonica din Atena, Orchestra Radio-Simfonica din Bucuresti, Orchestra Mayo din Buenos Aires, Indianapolis Chamber Orchestra, Juilliard Symphony si Puchon Philharmonic Orchestra din Coreea de Sud printer multe altele.

El a colaborat totodata cu multi dirijori celebri precum: Lord Yehudi Menuhin, Yuri Simonov, Andrew Litton, Peter Braschkat, Georges Octors, Cristian Mandeal, Lukas Vis, Horia Andreescu, Mario Benzecry si Park Eun Seong.

Liviu Prunaru si-a completat studiile profesionale cu Dorothy DeLay in New York, unde a participat de asemenea activ la Master Classes cu Itzakh Perlman. In prezent este profesor la Menuhin Academy din Elvetia si vioara la care interpreteaza este un Guarneri din 1676, care i-a fost imprumutata de catre Profesorul M. Muller.

In 2006 s-au implinit 14 ani de cand violonistul preda la Academia Menuhin si tot atunci, a devenit concertmaestru al Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam – cotata in 2008 drept cea mai buna orchestra din lume. Liviu Prunaru este Director Artistic al vestitei Academii elvetiene Menuhin, avand astfel onoarea de a duce mai departe traditia prestigioasei institutii.

Filarmonica George Enescu

Filarmonica “George Enescu” a fost fondata in anul 1868, cu denumirea “Societatea Filarmonica Romana”, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avand ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, in vederea propagarii culturii muzicale si popularizarii capodoperelor muzicii clasice. Sub bagheta initiatorului sau, “Societatea Filarmonica” a organizat primul concert in luna decembrie a aceluiasi an.

Odata cu inaugurarea palatului Ateneului Roman, la 5 martie 1889, concertele au inceput sa se desfasoare in aceasta sala, asa cum se intampla si in prezent, Ateneul Roman devenind emblema culturii romanesti si sediu al Filarmonicii.

Lui Wachmann, care a condus prima orchestra simfonica permanenta pana in 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887 -1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch si Richard Strauss. In perioada directoratului lui George Georgescu, repertoriul s-a modernizat iar Filarmonica a intrat in circuitul muzical international, prin participarea la primele turnee peste hotare si invitarea unor mari personalitati ale lumii musicale interbelice precum: Jacques Thibaud, Pablo Casais, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan.

Dupa razboi, institutia si-a diversificat activitatea: se infiinteaza Corul Academic, se constituie un valoros corp de solisti (concertisti si cantareti), diverse ansambluri camerale (de la orchestra pana la trio cu pian). Dupa moartea lui George Enescu in 1955, Filarmonica ii poarta numele.

La conducerea acestei institutii muzicale s-au mai succedat Constantin Silvestri, Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu.

Dupa caderea regimului comunist, Filarmonica “George Enescu” a recastigat din stralucirea de odinioara sub conducerea directorului general Cristian Mandeal si a directorului artistic Nicolae Licaret.

n timpul mandatului dirijorului principal Cristian Mandeal (1991 – 2010), Orchestra Filarmonicii a realizat pe disc integrala lucrarilor simfonice de George Enescu si de Johannes Brahms.

Pe langa concertele simfonice si camerale curente (aprozimativ 300 anual), Filarmonica a inregistrat zeci de discuri LP si CD si a intreprins turnee de rasunet in Europa, Asia si Extremul Orient, castigandu-si astfel un binemeritat renume international.

Filarmonica de Stat „Moldova" din Iasi

Filarmonica de Stat „Moldova" din Iasi, institutie cu activitate artistica permanenta, a avut concertul inaugural la 9 octombrie 1942, sub bagheta Maestrului George Enescu. 

Ansamblul coral iesean, creat prin stradaniile profesorului George Pascu si ale directorului de atunci al Filarmonicii – compozitorul Achim Stoia – este unul din primele ansambluri de acest fel din Romania. Numele sau este cel al marelui compozitor si dirijor roman “Gavriil Musicescu”. Astfel a fost posibila interpretarea pentru prima data la Iasi a Simfoniei a IX-a de Beethoven (la 4 iunie 1954), a Requiem-ului de Mozart (27 mai 1955), a Oratoriului „Anotimpurile” de Haydn (26 aprilie 1957), Requiem-ul de Verdi (17 februarie 1961) si a Cantatei „Carmina burana” de Carl Orff (19 ianuarie 1962). 

In anul 1962, la pupitrul orchestrei simfonice iesene vine tanarul dirijor Ion Baciu care devine in scurt timp o personalitate a Iasi-ului muzical. Sesizand ca nimeni altul, anumite caracteristici specifice scolii instrumentale iesene – existenta, de pilda, a unei disponibilitati locale aparte pentru instrumentele de coarde – pornind de asemenea de la unele afinitati proprii, Ion Baciu a creat ceea ce maestrul Elenescu a numit „o echipa simfonica”, iar muzicologul Iosif Sava – „Stradivarius-ul lui Baciu”. Un moment culminant al epocii Baciu il constituie interpretarea la Iasi, in 1975, apoi la Bucuresti, in 1981, cu prilejul Centenarului nasterii lui George Enescu, a operei „Oedip”. 

Filarmonica ieseana a devenit o prezenta artistica remarcata si apreciata nu o data, pe scenele de concert din tara - in primul rand cele bucurestene - si din strainatate: Sala „Beethoven” de la Bonn, Teatrul antic de la Macerata (Italia), Concertgebouw din Amsterdam,  Meistersingersaal din Nurnberg, Sala „Edvard Grieg” din Bergen (Norvegia), Salle Gaveau din Paris, Auditorium-ul din Madrid, Gewandhaus din Leipzig, Tonhalle din Zurich, Gasteig de la Munchen… De asemenea la New York, Washington, Chicago, San Francisco, Boston si Los Angeles ori la Vancouver, Edmonton, Ottawa, Toronto, Montreal…

De aproape doua decenii, Orchestra simfonica a Filarmonicii iesene sustine anual etapa finala si gala laureatilor la Concursul International „Grand Prix Maria Callas” de la Atena (prima participare in 1990).

In perioada 1995-2001, alaturi de Gheorghe Costin, la pupitrul orchestrei iesene a activat tanarul si talentatul Camil Marinescu; iar din 1998 pana in 2009, celor doi li s-a adaugat un al treilea – Alexandru Lascae.

In prezent, Orchestra Simfonica numara 63 membri permanenti si 10 colaboratori, iar Corul Academic „Gavriil Musicescu” cuprinde 59 de membri titulari si 10 colaboratori permanenti. 

German Brass

German Brass reprezinta atat traditia cat si inovatia muzicii brass. Ansamblul fost infiintat in 1974 de Enrique Crespo si este de atunci sinonim cu muzica brass la cel mai inalt nivel, influentand-o in mod decisiv inca de la inceput.

German Brass a reusit sa creeze “diversitate in unitate“ prin producerea unui sunet colectiv unic, inconfundabil cu cei 10 interpreti si renumiti solisti din orchestrele germane de prim rang. Ca ansamblu, interpreteaza muzica de camera, cu o dinamica si o arta simfonica pe care numai instrumentistii de brass o pot produce.

Repertoriul German Brass include toate tipurile si formele stilistice, de la Scheidt la Shostakovich, de la Dixieland la Bossa Nova. Contine atat elemente clasice cat si de divertisment.

In concertele lor ansamblul hraneste si surmonteaza cu profesionalism si bucurie diviziunea dintre doua stiluri de muzica; programul contine aranjamente de lucrari clasice, precum si adaptari si compozitii ale unor piese de referinta, majoritatea fiind aranjamente si compozitii speciale pentru German Brass, ca un tribut pentru sunetul inconfundabil si maiestria tehnica a ansamblului.

Experienta ascultarii unui concert al German Brass, prezentat de Klaus Wallendorf cu comentariile sale spirituale si amuzante inimitabile este cu adevarat unica, la fel ca si experienta ascultarii unuia din multele CD-uri.

Henschel Quartett

Henschel Quartett este un cvartet de coarde din care fac parte fratii Henschel: Christoph si Markus (vioara), Monika (viola) si violoncelistul Mathias Beyer-Karlshøj, care li s-a alaturat in 1994.

In timpul anilor lor de studiu cu Felix Andrievsky, Thorleif Thedeen, Sergiu Celibidache, Franz Beyer, Amadeus Quartet si mai tarziu cu membrii Cvartetelor Alban Berg si La Salle, tinerii artisti s-au ridicat la cele mai inalte standarde. Cvartetul Henschel a avut recitaluri atat la Aldeburgh Festival (1994), cat si la Tanglewood Music Festival (1995/1996).

La cel din urma, au fost pregatiti de legendarii muzicieni Louis Krasner si Eugene Lehner, care lucrasera la randul lor cu compozitori precum Béla Bartók si Arnold Schönberg si care au oferit cvartetului perspective unice asupra celei de-a Doua Scoli Vieneze.

In 1995, Cvartetul Henschel a castigat nu mai putin de cinci premii la concursurile International String Quartet in Evian, Banff si Salzburg pentru cea mai buna intepretare a unor lucrari apartinand lui Mozart si pana la compozitorii contemporani. In 1996 au castigat premiul I si medalia de aur la mult ravnita competitie International String Competition de la Osaka.

Mult apreciatele concerte de debut ale cvartetului in multe din prestigioasele sali de concert din toata Europa au contribuit la afirmarea Cvartetului Henschel ca unul din cvartetele lider de azi. Aprecierea criticii de asemenea i-a condus catre o cariera internationala.Turnee celebre ale lor au inclus SUA, Mexic, Japonia, China, Germania, Italia, Spania, Scandinavia si Anglia.

In martie 2010, Cvartetul Henschel a avut deosebita onoare de a sustine un recital pentru Papa Benedict al XVI-lea la Vatican, pentru a celebra ziua sa de nume. De asemenea, Cvartetul Henschel a avut un recital in deschiderea Bibliotecii Anna-Amalia din Germania (Sit Cultural Mondial al UNESCO). Totodata, Cvartetul Henschel a fost invitat sa isi sustina cel de-al patrulea concert la Palatul Regal Spaniol Palacio Real, in platoul “4 Royal Stradivarius instruments”, din martie 2012.

In iunie 2012, Cvartetul Henschel va fi primul cvartet de coarde european din ultimii 20 de ani care va sustine un ciclu complet de Beethoven la Suntory Hall Tokyo.

Alti artisti si cvartete cunoscute care au sustinut recitaluri alaturi de Cvartetul Henschel sunt Amadeus Quartet, Sharon Kam, Till Fellner, Anna Gourari, Julie Kaufmann, Christian Elsner, Magdalena Kozena.

In fiecare vara, Cvartetul Henschel isi prezinta propriul festival in vechea manastire din Seligenstadt din Germania. In 2007 acest festival a sarbatorit 10 ani. Activitatile pedagogice ale cvartetului ii poarta la marile conservatoare de acasa si de peste hotare, in universitati americane precum MIT Boston, Boston Conservatory, the University of California, in Australia la Victorian College of the Arts din Melbourne si alte universitati din Melbourne, in Anglia la Dartington Summer School.

Impreuna cu Ministrul Educatiei din Bavaria, societatea Henschel Quartet a introdus din februarie 2010 sponsorizari culturale pentru studenti acordate de catre cluburile Rotary. In 2006 membrii Cvartetului Henschel au fost numiti in mod oficial Ambasadori Muzicali ai SOS Children`s Villages.

Orchestra Romana de Tineret

Prima orchestra simfonica de tineret din Romania a luat fiinta la Sinaia in vara anului 2008, la initiativa violoncelistului si directorului artistic al acesteia, Marin Cazacu, cu sprijinul Fundatiei "Prietenii muzicii - Serafim Antropov".

Membrii sai, majoritatea cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani, sunt selectati dintre cei mai buni tineri muzicieni la nivel national. Pregatirea tehnica si artistica este asigurata inca de la infiintare de maestrul Cristian Mandeal.

Concertele sustinute in 2008, 2009, 2010 si 2011 in cadrul Festivalului International "Enescu si muzica lumii" la Sinaia, Busteni, Sibiu, Brasov si Bucureşti "au constituit un adevarat triumf “.

Aparitiile stralucitoare de pe scena Ateneului Roman incepand cu anul 2009, in cadrul concertelor extraordinare December Music Flavours si Spring Music Flavours, organizate de Lanto Communication, precum si concertul extraordinar Eurovision – Tineri muzicieni, au fost foarte apreciate de public si elogiate de critica de specialitate.

Evolutia impresionanta si succesele obtinute in acesti patru ani de existenta, ce au culminat cu prezenta in cadrul Festivalului International “George Enescu “ din 23 septembrie 2011, confirma asteptarile.

In noiembrie 2011, Orchestra a devenit membra a EFNYO (European Federation of National Youth Orchestras) iar recent, in 28 si 31 ianuarie 2012, a fost invitata sa sustina concerte de prestigiu la Paris si respectiv Strasbourg in cadrul unui proiect cultural european. Pentru acest an, pe langa cele 8 proiecte ce se vor desfasura in Romania la Bucuresti, Sinaia, Brasov si Sibiu, Orchestra Romana de Tineret este invitata sa sustina un concert extraordinar in cadrul Festivalului International “Young Euro Classic “ de la Berlin la data de 4 august 2012.

"Este acel tip de organism artistic colectiv care reprezinta chintesenta optimismului. A increderii intr-un viitor. Mai bun, desigur. Este o entitate artistica pe care nu putine tari isi doresc sa o aiba, iar daca o au, sa fie comparabila cu cea pe care am ascultat-o la Ateneul Roman sub numele de Orchestra Romana de Tineret." (Oltea Serban-Parau).